La acea vreme, stiu ca ceea ce m-a fascinat cel mai mult nu erau pilda si morala povestii, care de fapt nici nu erau explicite, ci curiozitatea stârnita de misterul evenimentelor, dealtfel simple si obisnuite care se petreceau în poveste.
Si, mai târziu în viata, adulti fiind, observam ca nu ne fascineaza niciodata ceea ce este deja ,digerat" într-un discurs. Ce retinem cel mai mult sunt trairile pe care ni le transmite vorbitorul, lectorul sau scriitorul unui text. Spunem despre unele cuvinte ca sunt seci pentru ca nu ne creeaza nici un fel de traire. Altele sunt ,expresive" pentru ca netrezesc sentimente, trairi.
Informatie primim pe toate caile, dar ce primim si cu ce ramânem dupa ce ascultam un mesaj fie el, vazut, citit sau ascultat depinde de mai multi factori. Când ne place un discurs spunem ca ,ne-a mers la inima" sau spunem ca rezonam sau suntem pe aceeasi lungime de unda cu cel pe care îl ascultam sau cu cel cu care comunicam. Comunicarea ideala este cea care se poate face pe trei niveluri, care ne hraneste în acelasi timp si ratiunea si sentimentele si vointa, adica ne produce o atitudine interioara si ne creeaza o stare care ne scoate din amorteala si atipeala cotidiana.
Discursurile moralizatoare se pare ca au un efect minim si la adulti pentru ca ele sunt emise numai de ratiune, de gândire. Sunt ca un film cu subtitrare pe care îl vedem fara sonor; sunt potrivite numai pentru ratiune. In general, uitam repede morala iar mesajul transmis ramâne în afara noastra. Aceasta este o consecinta benefica pentru sanatate, într-un fel este o protectie inconstienta, caci excesul de informatie rationala creeaza perturbari la nivel digestiv si nu numai, spun medicina si pedagogia spirituala. Drept urmare, elevii si studentii aud de multe ori remarca: ,ai trecut prin scoala, ca gâsca prin balta, nu s-a lipit nimic de tine!" sau mai rau, se lipeste, dar ce ?!? Oare este vina învataceilor, sau a profesorului, a lectorului care peroreaza de la catedra aceleasi seci discursuri, pe care nu le mai ,asculta" nici el de multa vreme (tot din cauza protectiei amintite, probabil!).
,Traiul bun" preconizat de forurile conducatoare nu se poate face fara oameni interesati înca din scoala, de profesorii lor si de materiile pe care le învata. Cineva spunea ca astazi, nu ducem lipsa de oameni intelectuali ci de caractere. Astfel ca sloganul ,sa traim bine" pare un deziderat realizabil în viitor pentru generatia tânara , doar pentru cei câtiva copii fericiti care urmeaza un sistem de ˆnvatamânt unde merg cu drag si cu bucurie. Am vazut copii care sunt fericiti ca merg ,gradi" sau la scoala si simt un real regret când iau vacanta sau se despart de educatorii si profesorii lor.
Mai exista un nivel de comunicare cu efect nul si la fel de nociv: bine cunoscuta bârfa. Cei implicati nu câstiga nimic dintr-o astfel de conversatie. Cei mai multi oameni îsi pierd timpul adesea ,uitându-se pe gaura cheii" în ograda vecinului si comentând cele vazute în lungi discutii cu colegul. A devenit o moda care aduce mult profit celor care publica evenimente sau stiri mondene sau fac emisiuni ,interesante", ,bomba" despre ce a mâncat, despre cum s-a îmbracat, cum s-a coafat, respectiva persoana vip, X sau Y. Viata vecinului a devenit mai interesanta decât propria noastra viata care astfel ,trece" linistita pe lânga noi.
Viata noastra este, daca suntem un pic atenti, interesanta în felul ei. Este viata care ni se potriveste cel mai bine, chiar daca nu ne place pe de-a întregul. Este ceea ce am adunat din vieti trecute si din întâmplari prezente. Presarata cu evenimente mai mult sau mai putin frumoase, cu esecuri sau succese, propria biografie nu merita desconsideratie noastra. Piedicile, crizele sunt momente esentiale din care putem învata cel mai mult, daca ne luam ragazul sa privim în liniste la ele. Introspectia aceasta este favorizata mai ales acum, în luna decembrie, în perioada Craciunului, când tentatiile spre activitati mondene si petreceri atractive devin pe masura.
Putem sa învatam si din vietile altora si mai ales din biografiile marilor oameni, dar cel mai mult întelegem din propriile noastre experiente, din ceea ce traim clipa de clipa, noi însine. Si daca ne-am gândi putin la faptul ca marii Initiati nu au gasit mai potrivit sa puna ca îndemn pe templul de initiere decât cuvintele: ,Omule, cunoaste-te pe tine însuti si vei cunoaste Universul!", poate ca am gasi, în sfârsit, rezolvarile la eternele probleme si conflicte care (ne) macina astazi lumea (interioara). Adevarul cuprins în aceste cuvinte este precum cuvintele fermecate: ,te rog" si ,multumesc" destainuite baietelului despre care am amintit la început. Este ,magic" pentru cei care au decis ca o parte din timpul si rabdarea lor sa o dedice, în sfârsit, propriei lor existente.