Cu toate acestea, mama s-a gândit ca o ,bucatica de natura" n-ar strica sa o aduca în apartamentul lor de la etajul al optulea, mai ales ca, de la geamuri, se vad maiestuosi peretii blocului de vizavi, antenele si casa liftului de pe blocul vecin si o felie de cer albastru în zilele cu soare. Citise ea într-o carte de pedagogie, si era convinsa ca tot ce le mai lipsea nu era masina din fata blocului si vila de la tara, desi si le dorea în taina, ci pânzele cafenii, verzi, galbene, albastre si rosii din matase vegetala pe care sa le aseze undeva în casa si sa le acopere toamna cu ghinde, castane, pitici, tot felul de flori sau frunze uscate si iarna cu lumânari si stelute argintii, si asa mai departe dupa anotimp si inspiratie. Singurul loc pe care l-a gasit disponibil în toata casa, dupa ce s-a înv&aicirc;rtit, s-a rasucit, a fost un raft de biblioteca eliberat de carti, pentru ca spatiu era putin, ca la bloc, si-n fiecare camera trebuiau sa fie paturi, masa de scris, scaune si fotolii, dulapuri pentru haine, nelipsita biblioteca cu carti pentru ca, în pofida tentatiei calculatorului, le placeau sa citeasca si bunicii si mamei si tatalui si copiilor, care copiasera bunul obicei", cum spuneau unii, de la cei din jur.
Raftul din biblioteca cu pricina se afla în camera copiilor, si desi ramasese fara obisnuitele carti, arata bine cu ,coltul de natura" proaspat înfiintat, iar copiii îsi aruncau privirea din când în când catre el, si-si aminteau ca se apropie câte o sarbatoare, ori de Pasti, ori de Craciun si se bucurau în sinea lor, amintindu-si de vacante, cadouri, turta dulce si cozonaci. Mama era singura care se ocupa de schimbarea peisajului. Calca pânzele dreptunghiulare, tivite de mâna, pe care daduse câte 2 lei la magazinul de metraje si le schimba meticulos la fiecare început de anotimp.
Copiii uneori mai aduceau si ei câte ceva din mijlocul naturii si-l asezau în joaca pe pânzele pregatite. Odata, mama a gasit un site, pe Internet, cu astfel de colturi de natura si acum imaginatia ei si asa bogata, era si mai plina de idei. Piticii de lâna si papusile- floricele le gasise tot pe Internet, la un grup de educatoare de gradinita, dar asta mult mai tarziu, caci tot ce gasise în natura, fusesera suficiente o buna bucata de vreme. Uneori, se gândea ca bucuria cea mai mare pentru acest colt o aveau copiii sai, dar stia tot în taina, ca fiecare locuitor al casei care trecea prin dreptul lui, se ,adapa" din energiile benefice ale locului chiar daca nu recunosteau pe fata. Asa ca, atunci când copiii vor creste mai mari, adolescenti, ,coltul de natura de acasa", va continua sa existe, probabil sub o alta forma, dar tot cu frunze, crengute sau flori care sa aminteasca din când în când ca afara, în fiecare anotimp, natura spune o alta poveste.